Bârlad
Bârladul, o vatră străveche de cultură românească, datează din secolul al XII-lea conform unor surse istorice, deși a înflorit în special după declinul Hoardei de Aur, devenind un centru comercial și vamal important pe valea râului Bârlad. Sub domnia voievozilor precum Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș, orașul prosperă, devenind centrul vamal și reședința Mării Vornicii a Țării de Jos a Moldovei. Perioada interbelică a adus un salt calitativ sub aspect economic, social-politic și cultural-edilitar, cu dezvoltarea învățământului, a presei și a societăților culturale și științifice. Sub regimul comunist, Bârladul a cunoscut transformări importante, cu dezvoltarea industrială și a infrastructurii, dar și cu o serie de deficiențe generate de regimul totalitar. După revoluția din 1989, au apărut noi oportunități pentru dezvoltarea orașului, cu înființarea unor fundații culturale și a unor asociații care au reînviat viața culturală și socială.
Zestrea culturală a Bârladului este impresionantă, cu contribuții remarcabile în domenii precum știința, literatura, muzica, arte plastice și sportul. Este un oraș care a dat României lideri politici, personalități culturale și intelectuale de prim rang și care continuă să-și marcheze prezența în peisajul cultural și istoric al țării.
Personalități
Personalități ilustre, precum Ieremia Movilă, Vasile Lupu și Gheorghe Ghica, și cărturari importanți, cum ar fi Grigore Ureche și Miron Costin, au legat numele lor de Bârlad. Călători străini, cum ar fi episcopul Bandini, diaconul Paul de Alep și Evlia Celebi, au lăsat însemnări despre viața și aspectul medieval al orașului. În epoca modernă, Bârladul a dat României personalități politice notabile, precum Alexandru Ioan Cuza și Manolache Costache Epureanu, și a dezvoltat o intelectualitate care a contribuit la înființarea instituțiilor de învățământ și cultură, a unităților sanitare și a structurilor militare și politice.
