Bistrița
Municipiul Bistrița este situat în partea de nord-est a Podișului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriței. Este reședința județului Bistrița-Năsăud și ocupă o suprafață de 14.547 ha, inclusiv cele șase localități componente: Unirea, Slătinița, Ghinda, Viișoara, Sigmir și Sărata. Înconjurat de coline acoperite cu livezi, orașul se întinde pe un teren plan, traversat de râul Bistrița. Suprafața intravilanului este de aproximativ 2.058 ha. Relieful este marcat de subunitatea morfologică Dealurile Bistriței, iar depresiunea este deschisă la vest și est, fiind mărginită de dealurile Cetate, Bistriței, Ciuha, Corhana, Cocoș, Jelnei și Codrișor. Râul Bistrița, care izvorăște de sub vârful Bistriciorului din Munții Călimani, străbate depresiunea și se varsă în râul Șieu. Clima este temperat-continentală, cu veri umede și relativ călduroase și ierni mai puțin uscate și relativ reci. Temperatura medie multianuală este de 8,3°C, cu temperaturi extreme de la -33,8°C la +37,6°C.
Istorie
Orașul Bistrița este atestat documentar ca oraș încă din 1264 și și-a dezvoltat rapid urbanismul, influențat de colonizarea germană medievală. Dezvoltarea urbanistică a fost marcată de construcția sistemului de fortificație începând din anul 1465. În secolul al XVI-lea, s-au realizat construcții de piatră, iar orașul a devenit unul dintre cele mai reprezentative din Transilvania. După al doilea război mondial, orașul a suferit mutații importante, cu extinderea zonei de locuit și a industriei.
Populație
Populația orașului a avut o compoziție etnică și confesională variată de-a lungul timpului. La recensământul din 1930, orașul avea aproximativ 14.128 de locuitori, cu comunități importante de români, germani, evrei și maghiari. Conform recensământului din 2012, populația stabilă a municipiului era de 75.076 de persoane, cu majoritate românească, dar și comunități maghiare, romești, germane și alte minorități.
