Descoperirile arheologice și documentele istorice ne dezvăluie faptul că regiunea înconjurătoare orașului Piatra Neamț a fost locuită încă din perioada mezolitică, aproximativ în jurul anului 12.000 î.Hr. Cea mai veche așezare descoperită a fost identificată la Poiana Cireșului, iar dovezi ale trecutului, cum ar fi fragmente de ceramică și unelte din silex aparținând civilizației Cucuteni, au fost găsite și în alte zone precum Cozla, Darmanesti, Batca Doamnei, Ciritei și altele. Orașul Piatra Neamț are o istorie îndelungată, ilustrată și prin așezările fortificate ale geto-dacilor de la Batca Doamnei, Cozla și Calu, care datează din secolul I î.Hr. Mențiuni istorice și în scrierile vechi aduc în discuție și denumirea de Petrodava.
Pe măsură ce ne apropiem de perioada mai recentă, găsim și alte dovezi ale existenței regiunii din care face parte Piatra Neamț, în cronici precum Cronica Rusă (1387-1392) și în documente care atestă existența Mănăstirii Bistrița. Din documente interne, se menționează actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a donat Mănăstirii Bistrița două prisăci și o casă în Piatra, iar în 1453 orașul primește statutul de târg domnesc. Evoluția așezărilor rurale a condus la formarea, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a primelor centre cu caracter urban: Piatra lui Crăciun, Roman și Neamț. În timp, târgul Piatra Neamț a câștigat o importanță sporită, datorită și formării unei Curți Domnești în această zonă.